TIMP IN DELIR

Azur inchis in vasul gros de lut

O, suflete, iluzie fragila,

Cum mai induri conditia umila

A carnii oarbe ce n-a cunoscut

Decat tarasul flasc ca de reptila

Al trupului datornic si vandut

Perfidei morti ce zilnic vrea tribut

Si care-abia ma-ngaduie, din mila,

Ca pe un vierme imbatat de-o raza

Urcand la cer pe un tais de brici;

Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,

Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici

Pe unde timpu-n lucruri delireaza

Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!